Vestea că Statele Unite și Iran ar putea relua discuțiile au contribuit la calmarea sentimentului pieței pe termen scurt, iar prețurile petrolului au scăzut în consecință. Dar asta nu înseamnă că situația din strâmtoarea Hormuz a devenit mai puțin gravă. Reuters a raportat că armata americană a refuzat deja șase nave comerciale în cadrul noului cadru de blocare, în timp ce traficul general prin strâmtoare rămâne cu mult sub nivelurile de dinainte de-război. Mai simplu spus, starea de spirit a titlurilor s-a înmuiat, dar piața fizică este încă strânsă.
Acest lucru contează deoarece Ormuz este unul dintre cele mai importante puncte de sufocare energetice din lume. Potrivit US Energy Information Administration, aproximativ 20,9 milioane de barili pe zi de petrol au trecut prin strâmtoare în prima jumătate a anului 2025. Mai important pentru piețele asiatice, aproximativ 89% din țițeiul și condensatul care au trecut prin Ormuz au mers în Asia, iar China, India, Japonia și Coreea de Sud au reprezentat 74% din aceste fluxuri. Cu alte cuvinte, atunci când Ormuz se strânge, Asia simte impactul mai întâi și cel mai clar.
Un alt punct important, dar mai puțin cunoscut este că rutele alternative sunt mult prea limitate pentru a înlocui Ormuz în totalitate. EIA estimează că conducta de Est-Vest a Arabiei Saudite și conducta de Abu Dhabi din Emiratele Arabe Unite pot ocoli împreună doar aproximativ 4,7 milioane de barili pe zi, în timp ce capacitatea efectivă de ocolire a Iranului este de numai aproximativ 0,3 milioane de barili pe zi. Față de fluxurile normale ale Ormuz de peste 20 de milioane de barili pe zi, această capacitate de rezervă este pur și simplu prea mică. Deci, chiar dacă unele mărfuri sunt redirecționate, piața se confruntă în continuare cu un blocaj structural major.
Problema nu mai ține doar de costurile de transport sau de psihologia pieței. EIA a declarat în luna aprilie pe termen scurt -Energy Outlook că strâmtoarea Hormuz a fost efectiv închisă traficului de transport maritim din 28 februarie. De asemenea, a estimat că țările producătoare de petrol-care se bazează foarte mult pe rută, inclusiv Irak, Arabia Saudită, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Bahrain, au fost închise cu aproximativ 7,5 milioane de barili pe martie, cu aproximativ 7,5 milioane de barili pe martie. 9,1 milioane de barili pe zi în aprilie. Acesta este un punct crucial, deoarece arată că întreruperea s-a mutat deja în producție pierdută reală, nu doar în logistică întârziată.
Un alt punct pe care mulți cititori îl pot trece cu vederea este că, chiar dacă tensiunile se răcesc, piața nu poate reveni rapid la normal. EIA a spus că încă păstrează o primă de risc în perspectivele sale pentru petrol, deoarece recuperarea traficului prin Ormuz ar lăsa piața să se ocupe în continuare de restanțele navelor cisterne, ajustările rutelor și riscul unei noi perturbări. De asemenea, se așteaptă ca închiderile să revină aproape de nivelurile de dinainte de-conflict abia la sfârșitul anului 2026, ceea ce înseamnă că această primă geopolitică nu este o poveste de doar câteva zile.
Pentru a ascuți și mai mult argumentul, Agenția Internațională pentru Energie a numit acesta cel mai mare șoc al aprovizionării cu petrol din istorie și estimează că conflictul a eliminat aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi din aprovizionarea globală cu petrol. În același timp, și-a inversat perspectiva cererii pentru 2026 de la o creștere estimată de 640.000 de barili pe zi la o scădere de 80.000 de barili pe zi. Această combinație este deosebit de importantă: piața se confruntă acum atât cu un șoc de ofertă, cât și cu semnele timpurii de distrugere a cererii cauzate de prețurile mai mari.
Dintr-o perspectivă macro mai largă, FMI a stabilit, de asemenea, scenarii negative mai severe dacă conflictul durează mai mult. În scenariul său advers, FMI presupune că prețul petrolului crește cu 80% față de valoarea de referință din ianuarie 2026 începând cu al doilea trimestru, ceea ce corespunde unui preț mediu spot al petrolului de aproximativ 100 de dolari pe baril în 2026, în timp ce prețurile gazelor în Europa și Asia cresc cu 160% față de valoarea de referință. Într-un scenariu mai sever, FMI spune că prețurile petrolului ar putea crește la aproximativ 110 dolari pe baril în 2026 și 125 dolari pe baril în 2027, în timp ce prețurile gazelor în Europa și Asia ar putea crește cu 200% în aceeași perioadă. Aceste ipoteze arată că instituțiile majore nu văd acest lucru ca pe un simplu-eveniment pe termen scurt. Ei îl văd ca un șoc care s-ar putea răspândi în inflație, creștere și costuri industriale.